adriana

pietre de timp

2009-01-25T10:22:00.000-08:00

Mergând agale sau, dimpotrivă, luând-o la pas alergător prin viaţă, din când în când, te izbeşti de câte-o piatră; adică dai de ceva atât de evident, atât de dens şi dureros, atât de puternic, încât pur şi simplu nu-l poţi nega; o pasăre parcă mai poţi să o reduci la o vietate zburătoare şi să spui că nu cântă ci face zgomot; dar o piatră e nimic altceva decât o piatră. Pietrele astea pot fi mai mici sau pot fi bolovani; pot fi ziduri sau stalactite; se pot rostogoli sau pot sta pe loc. Cert e că lasă în mine urme pe care nu le pot şterge cu nicio altă substanţă: e o urmă prea minerală, prea rece să-i pot găsi opusul. Unele pietricele le iau cu mine; pe altele le port în amintire: cum erau de zgronţuroase, căte linii săpase vântul în ele, cât erau de ascuţite muchiile şi cât de rece era la atingere; iar pe unele, pe cele mai mari, mă cocoţez şi privesc de acolo trecutul şi viitorul, adică le văd într-atât de impunătoare şi de netăgăduit încât le las să-mi contureze perspectiva.
Când dau de câte-o piatră, îmi amintesc şi de cele care apasă greu în spinare, şi de cele pe care le văd aievea dacă îmi închid ochii şi de cele de pe care am înţeles altfel viaţa; şi mai ales, de fiecare dată când dau de vreo piatră, nu pot să nu fiu uimită de cât de simple pot fi lucrurile.

Drumuri prin zăpadă

2008-12-28T13:03:00.000-08:00

E linişte şi aştept să treacă
timpul. Îl aud păşind încet: tic-tac, tic-tac, pe mirişte.
Mă doare clipa, oare?
mă doare o boare ce vine de pe culme
şi-mi spune pe nume
şi râde sec, aspru, uscat
iar eu încă n-am uitat cum se vede-
acolo sus, unde norii sunt mai pufoşi decât sunt gri
unde frunze nu-s ca să se poată veşteji.
Mă doare fiorul, oare?
mă doare suspinul profund ce nu are alinare,
trezit din adânc, din sacul cu amintiri greu
din spinare, tresare ceva:
tot mai tare, tot mai grav, tot mai surd, tot mai aievea,
până e înaintea mea ca şi cum eu aş fi înaintea lui, şi
l-aş putea atinge să-i alint rănile
să nu mai ţipe, ca să pot auzi
muzica - singura întreagă în tabloul meu gri.
Dar nu, nu mă dor
nici clipă, nici fior;
nu, nu: doar dor de gândurile ce mor, poeziile
ce le-am cântat - fără ca el,mereu el,
el pe care n-am încetat să-l caut - să le fi ascultat.
Îmi umplu tolba cu lacrimi de gheaţă şi plec mai departe; poate până la primăvară am să-l găsesc şi, cât mai ţine gerul, le numărăm împreună şi zâmbim, şi facem din ele un izvor şi poate, poate aşa o să ajungă şi sufletul meu să se adape în mare - marea fericire, eternă, veşnic vie.

Armonia face muzica

2008-12-23T10:18:00.000-08:00

E atât de uşor să rup ceva în bucaţi şi să fac o grămadă de lucruri din el; s-ar putea spune, privind dintr-o ipostază superficială că am creat: am luat ceva şi l-am transformat; s-ar mai putea spune dintr-o ipostază materialistă că am creat: am luat un lucru şi l-am făcut mai multe lucruri; totuşi, nu am făcut altceva decât să distrug o ordine, să rup un fir logic, să sparg o sferă şlefuită de altcineva dintr-un bloc zgronţuros, rece de granit greu şi care s-a desprins pentru o clipă de mineralul ei, a levitat deasupra de pământul care o născuse şi apoi, din mâna mea, a căzut iarăşi pradă gravitaţiei. Da, atunci când creez, când construiesc, când făptuiesc ceva, înving gravitaţia şi timpul la un loc şi suspend rodul muncii mele în timp şi spaţiu pe un piedestal mai înalt decât privirile pironite în jos ale celor din jur; dar cât e de uşor pentru cineva care trece indiferent să-l dărâme şi să-l fărâme în nepăsare sau să-l spulbere cu ură, atunci când lumina a ceea ce am făcut îi provoacă durere; şi ce hazliu e că nici măcar nu e nevoie de timp sau de putere, de răbdare sau dedicare pentru a strica un lucru; nu e nevoie să fie desfăcut bucată cu bucată: e destul să fie înţeles şi privat de acel ceva care îl ţine laolaltă: ordinea, regula, acel ceva fără de care ar fi doar o grămadă de ceva.
E atât de uşor să scoţi sunete care nu înseamnă nimic pentru cel ce le aude şi atât de greu să pui toate gândurile care trec prin milioanele de celule nervoase şi miliardele de conexiuni, într-o secundă, în spatele unui singur cuvânt; şi e mai greu să încerci să îl spui astfel încât cel ce aude să înţeleagă exact ce ai fi vrut să îi spui, în felul în care el ar spune ce tu vrei să spui.
Ar fi atât de uşor să luăm 50 de oameni de pe stradă, să le dăm instrumente cu coarde şi instrumente de suflat şi să le spunem să scoată sunete; rezultatul ar fi o gălăgie insuportabilă care ne-ar chinui simţurile întocmai cum suntem chinuiţi atunci când o mare orchestră îşi acordează instrumentele înainte de un concert; diferenţa se construieşte cu mulţi ani înainte de concert şi se vede o dată ce el începe; de ce? pentru că armonia, nu sunetul, face muzica şi pentru că un sunet o poate strica.

e rău să fii rău?

2008-10-28T15:22:00.001-07:00

Toată lumea fuge de situaţia în care apare ca fiind rău; adică gluma se întinde până-ntr-un punct în care cineva zice: ,,Bă, eşti rău!" şi aici se termină totul, eventual cu scuzele de rigoare; sau dacă ajungi să fii răutăcios într-un acces de supărare, după ce îţi trece ai procese de conştiinţă şi imediat te gândeşti: ,,oare ce cred ceilalţi despre mine, oare au impresia că sunt un om rău?"
Cam ăsta a fost fenomenul pe scurt. Ce nu înţeleg eu e de ce nu putem accepta că suntem răi. Da, de foarte multe ori suntem răi dar de cele mai multe ori avem motive. Sunt situaţii sau oameni din categoria Tâmpit care chiar cer o doză de răutate. În cazurile astea nu înseamnă că devii rău în sufleţel, în adâncurile fiinţei sau cumva că abia atunci se iveşte adevărata personalitate meschină; dimpotrivă, abia atunci se vede cât de tare ţii la principii şi cât de mult din tine eşti gata să compromiţi pentru a nu te pune rău cu cineva, oricine ar fi acela.
Pentru mine, să încerci să te scuzi după ce ai fost rău din motive bine întemeiate (cel puţin relativ la propria conştiinţă: oricum altceva nu contează până la urmă) înseamnă pe lângă laşitate, ipocrizie, vulnerabilitate şi linguşeală, însăşi răutatea de care se fugea cu motorul turat la maxim şi cu scârţâit de roţi; adică dacă vrând să salvezi bunătatea în care te murezi până în mijlocul inimii apelezi la trucuri ieftine, dovedeşti că nu o ai deloc iar sucul primordial de care te simţi preaplin este fără îndoială contrafăcut.
E simplu: bunătatea e prea nobilă pentru a fi murdărită dar suficient de aristocrată pentru a ridica mânuşa aruncată la cel mai mic atac asupra integrităţii ei.

informaţii meteorovitale sau ce mai e nou pe cerul vieţii

2008-10-18T09:14:00.000-07:00

După cum ştim cu toţii, încălzirea globală a devenit un fenomen pe care nu îl mai putem nega. Sigur că îl putem discuta în continuare dar efectele lui inevitabile sunt prezente şi ne afectează mai ales din punct de vedere meteorologic. Se întâmplă furtuni mai violente ca niciodată, temperaturi neobişnuite şi mai ales schimbări dramatice de la o zi la alta. Nu ştiu dacă mi se pare doar mie dar fenomene similare se proiectează şi la nivelul vieţii noastre de zi cu zi, un fel de conversie a socialului în concordanţă cu ceea ce se întâmplă la nivel meteo. Adică, viaţa devine tot mai neînţeleasă chiar şi pentru cel ce o trăieşte, mai bizară şi surprinzătoare, mai bătăioasă şi cu mult mai multă personalitate proprie, de parcă vrea să trăiască singură şi pe mine să mă lase în urmă. Mă găsesc trecând prin furtuni mai brutale decât oricând, se lasă câteodată o ceaţă densă şi îmi pare că nu mai e nimic în jur după care, pe neaşteptate, apare un soare cald, mare şi galben sus pe cerul amiezii şi atunci îmi pare că nu mai am timp să văd tot ce, de fapt, mă înconjoară.
Nu ştiu dacă în alte vremuri era aşa sau dacă senzaţia asta a mea e legată strict de o anumită vârstă şi e, în fapt, la fel pentru toţi cei ce trec pe aici. Tind să cred că viaţa se schimbă pentru fiecare dintre noi, indiferent de vârsta la care ne aflăm, iar pentru cei ca mine doar se acutizează. Soluţia? e greu de spus pentru că iniţiative civice de genul: hai să reciclăm sau hai să mergem cu bicicleta nu ajută prea mult pe plan afectiv-emoţional dar o ieşire la aer liber sau un pic de bătaie de cap cu deşeurile cred că nici nu ar strica.

just another manic monday

2008-08-26T06:56:00.000-07:00

Nu e doar o melodie de la The Bangles pe care o auzeam în copilăria mea cu MTV văzut cu antena comună, nu e nici măcar o zi de luni, ci sunt toate acele zile care au spiritul, atmosfera, traficul şi coincidenţele unei tipice zile de luni, ale unei zile ce vine după liniştita, chiar adormita şi bătrâneasca zi de duminică.
Cred că până acum am fost norocoasă, adică am trăit mai puţine zile de luni decât erau menite să fie în calendarul celor 20 de ani trecuţi. Marea majoritate a zilelor mele au fost marţi, miercuri şi chiar joi; puţine sâmbete sălbatice sau vineri eliberatoare; cu siguranţă am trăit anosta zi de miercuri mai mult ca oricare alta, chiar mai multe miercuri la rând; am trăit şi multe marţi, cu conformismul şi resemnarea de care e demnă o asemenea zi şi-am mai trăit şi joile istovitoare, condamnate celor mai sumbre sentimente. Da, pot spune fără să greşesc că toate zilele mele triste au fost zile de joi şi câteodată parcă nu mai ştiam că există şi alte zile în săptămână...
Ciudată săptămâna asta, cu mistica cifră şapte; e atotcuprinzătoare, e emblematică pentru cum se pot desfăşura 24 de ore din viaţa unui om. Întotdeauna, când au mai trecut acele ore dintre două răsărituri, pot spune ce fel de zi am avut iar lunea care a trecut m-a frapat prin faptul că a fost o zi de luni cu emoţii de luni: neputinţă, fatalism, apăsare. Încă n-am trăit o săptămână întreagă ,,ca la carte" şi chiar dacă o voi face, nu am vreo şansă să reechilibrez balanţa săptămânii vieţii mele.
Probabil cineva, cândva, s-a răzvrătit şi a trăit două vineri sau două sâmbete la rând şi de-atunci încoace, ne naştem să refacem totalul zilelor pierdute în neant... şi chiar dacă n-o fi aşa, ar fi o poveste frumoasă.

despre început şi alte sfârşituri

2008-08-14T04:03:00.000-07:00

motto:,,Lumina nu vine din lumină, ci din întuneric" (M. Eliade)

Ştim cu toţii că fiecare sfârşit e un nou început, cel puţin aşa ni se spune din moşi-strămoşi ca să trecem mai bine peste orice final, orice fel de final, fie el fericit sau mai puţin fericit; şi e adevărat: niciun sfârşit nu e doar atât, adică un sfârşit, asta cu excepţia Sfârşitului despre care noi credem că e şi el un nou început (marea majoritate a religiilor şi sistemelor filozofice); orice sfârşit te lasă cu o oarecare inerţie şi te împinge aproape insesizabil spre altceva.
Dar de ce să nu privesc şi reciproca? adică, dacă orice sfârşit e un nou început, atunci e oare orice început un nou sfârşit? sunt tentată să spun da, pentru că orice început, conform primei zicale, se naşte din sfârşit şi inevitabil duce la un sfârşit şi va continua să ducă la unul până când cineva va descoperi acel perpetuum mobile ideatic, sentimental, material, existenţial, care va permite eliminarea tuturor urmelor forţelor de frecare cu timpul pe care le poartă ca un stigmat orice lucru construit de mâna sau mintea omului. Da, orice început e un sfârşit, e sfârşitul sfârşitului precedent şi mai ales e sfârşitul bucăţelei infinitezimale de timp dintre cele două fenomene consecutive în care aş fi putut crede că acest sfârşit e Sfârşitul şi că dincolo de el de fapt nu e nimic.
Începutul e sfârşitul speranţei; sfârşitul, e începutul ei
Sfârşitul e sfârşitul durerii; începutul, e începutul ei

sună oarecum deznădăjduit, e ca şi cum aş spune că orice fac e încadrat în durere şi orice nu fac în speranţă....şi totuşi, nu e nimic mai mult decât atât; succesiune de intervale disjuncte care se ating prin parantezele lor rotunde, niciodată măcar pătrate, care nu mă lasă să cuprind acele limite magice, acele clipe în care se inversează polaritatea sufletului meu: de la plus la minus, de la bine la rău, de la lumină la întuneric

Înlănţuire: I

2008-07-13T11:44:00.000-07:00

-O, ai venit! ce bine-mi pare...da, dar, dar intră, stai, te rog, să nu pleci...ştii tu cum e aici la mine, aşa, mai...dar ştii tu deja, vino, te rog nu mai sta în uşă că, că...e curent! da, e curent! şi oricum...
-Bine, bine dar taci odată! şi nu te mai scuza că oricum nu-mi pasă. Şi ce-i cu acelaşi patetic: ,,ai venit!"? da, asta fac de fiecare dată când mă vezi: vin. Şi totuşi reuşesc să te surprind cu apariţia mea. Şi te rog mult nu mai vorbi cu voce tare fără rost că te aud oamenii şi dup-aia eu răspund de prostia ta.
-Iartă-mă, dar ştii că uşa deschisă mă face să strig. Am să şoptesc; uite, am să şoptesc aşa, încetişor, bine?
-Da, splendid chiar! n-am timp de pierdut aşa că să trecem la treabă.
-Despre ce vrei să-ţi spun astăzi?
-Mă gândeam să fie ceva cu i.
-Cu i?
-Da, cu i; i...,i...; ima, nu, mai bine nu; sau idea
-Ideatic?
-Nu, prea sofisticat; hmmm...ideal? nu, prea, prea banal. Ştiu! gata! Îmi spui despre IREAL! na, să te văd.
-Ireal, ireal: inexplicabil, imaginar, imperceptibil, imens, toate astea, toate astea la un loc într-un singur cuvânt, da! să-ţi spun despre ireal:

Irealul, respectiv irealitatea sunt lucruri complementare cu palpabilul, cu concretul; sunt perfect complementare, într-atât încât dacă le amesteci dau Tot: asemenea culorilor primare care se completează atât de bine încât universurile lor se suprapun şi emerge albul omnipotent, albul din care poţi apoi să fabrici prin meşteşuguri mari toate culorile în parte. Numai că irealul e mult, mult mai mare decât realul; el e suma tuturor irealităţilor individuale, a tuturor infinitelor dincolo de toate limitele, toate nedeterminările care râd în faţa strâmtului dar general acceptatului real.
Cu toate că realul pare bine stabilit, bine înrădăcinat şi de nestrămutat pe axa existenţei, el este nimic mai mult decât o medie aritmetică a ceea ce înseamnă realitatea: devine astfel general valabil dar individual incomplet. Unii indivizi simt realitatea mult prea strâmtă tocmai pentru că realul lor e mai mare; alţii îl găsesc mult prea larg şi de necuprins pentru că palpabilul lor e micşorat. Nici unii nici alţii nu pot fi, însă, judecaţi; percepţia fiecăruia e pe măsura posibilităţilor de a interioriza, de a analiza ceea ce simt în jurul lor; nu avem poveri nici prea mari şi nici prea mici ci exact atât cât putem duce. Nu avem dreptul să ne acuzăm unii pe alţii de dimensiunile realului colectiv pentru că, aşa cum am zis, realul nu e o medie ponderată, ci aritmetică: în faţa lui suntem egali ca importanţă şi mai ales nu avem puterea să-l dăm afară pe celălalt din ecuaţie.
Dacă ne-am putea raporta fiecare doar la propria realitate, am fi perfect mulţumiţi şi împăcaţi; probabil nici nu ne-am da seama că există limite darămite să le testăm flexibilitatea. Dar dacă am face aşa, ne-am nega din principiu orice contact interuman şi încă un lucru: am pierde complet noţiunea de timp; şi cum noi suntem până la urmă fiinţe sociale, nu spaţiale, nu putem face asta fără să ne autodistrugem mai devreme sau mai târziu. Aşa că ne rămâne doar raportarea la realul colectiv, de unde durere, suferinţă, bucurie, disperare şi toată gama colorată (mai luminos sau mai întunecat, cu tuşe fine sau intense, nevrotice) de sentimente.
Aşa că, data viitoare când o să mai ridic pe piedestalul gândurilor un Lucru şi am să-l compar cu echivalentul lui din realitate, o să am grijă să nu strivesc floarea care creşte, în realitatea mult mai verde a altcuiva, sub piciorul meu.

-Ei, ce zici? ţi-a plăcut? dar...dar...unde ai plecat?când? iar?...of; lasă, nu-i nimic; poate mâine...

empty recycle bin?

2008-07-07T10:38:00.000-07:00

Sesiunea face ravagii în viaţa oamenilor şi asta se vede cel mai bine prin halul în care arată camera oricărui student mai mult sau mai puţin preocupat de examene: hârtii de tot felul aruncate oriunde, haine murdare, curate, genţi, sticle cu/fără apă, multe, multe cărţi, bileţele, şerveţele, căni de cafea sorbite de ultimul strop din magica licoare... şi alte asemenea. Când e gata totul, te uiţi prostit la ce nebunie ai lăsat în urmă şi te întrebi (cel puţin eu am făcut azi aşa): cum am putut trăi aici în ultimele săptămâni? cum am mai găsit loc să dorm, să stau sau cum am mai deschis uşa de mormanul de lucruri care se revarsă din camera asta? răspunsul e un mister; probabil specia student de sesiune are un alt set de nevoi decât specia student de vacanţă; sigur e că studentul de vacanţă simte nevoia să facă ordine, aşa că m-am pus pe treabă. Am sortat lucrurile pe categorii, deasupra unui locşor am pus pancarta invizibilă: ,,gunoi" şi acum pot spune că sunt mulţumită de ce a ieşit, mai ales că am găsit chestii pe care le căutasem înnebunită în dimineţi de examen, când deja era atât de târziu că mi-era frică să mă uit la ceas...
Aşa că stând într-o cameră bine categorisită, clasificată şi sortată, mă gândeam ce se întâmplă după o ,,sesiune" în sufletul cuiva? când treci de un test, de o piedică de ceva care te solicită la maxim, care-ţi orientează toată forţa şi energia spre acel lucru? ai nevoie de un moment în care să te opreşti şi să te uiţi în jur, să vezi dezordinea în care ai trăit, să simţi mirosul tare al cadavrelor ce se descompun sub picioarele tale, sub mândrele şi triumfătoarele tale picioare care stau pe un munte de lucruri trecute, folosite, decolorate de acelaşi soare care-ţi dă ţie lumina să vezi unde eşti şi ce ai făcut. Aşa că, meticulos, te îndepărtezi de mormanul alegoric şi începi, puţin câte puţin, să scuturi praful din ce în ce mai vechi de pe fiecare strat şi să arunci: în stânga sau în dreapta, înainte sau înapoi, amintindu-ţi cu fiecare, plângând cu unele, suspinând cu altele, bucurându-te când pe unele le strângi tare la piept. O parte din ele, din trăirile, şoaptele, paşii, atingerile, plecările, bătăile de inimă...adică toate lucrurile peste care au apus clipe, le iei cu tine şi mergi mai departe, spre o nouă ,,cucerire".
Întrebarea cea mai grea este ce faci cu categoria ,,gunoi"? cine eşti tu sau cine sunt eu să spun că Acelea nu-mi mai trebuie, că pe Ele pot să le uit, că mi-a fost destul cât Le-am suportat şi Le-am dat un loc în conştiinţa/conştienţa mea, că Le-am stors de vlagă atât de tare încât n-a mai rămas nicio picătură, niciuna măcar...Suntem noi în stare să judecăm Lucrurile? sau atunci când fugim ca nişte copii vinovaţi de lângă ele şi aruncăm peste umăr scânteia ce le va transforma în scrum, mâniem de fapt zeii cu fumul gros şi negru în care vor arde mocnit?
Eu una promit că măcar am să privesc în urmă şi am să tot privesc până când ultima flacără se stinge şi mai ales mă voi gândi mai bine înainte să fac click stânga pe Empty Soul Recycle Bin.

sper să mai sper şi mâine

2008-06-28T10:39:00.000-07:00

Unii oameni au pasiuni, alţii iubesc, alţii aud mai degrabă păsările cântând decât pe cel de lângă ei, alţii înţeleg miracolul de dincolo de fiecare strop de ploaie şi îl trăiesc, alţii sunt bântuiţi de: fantome, demoni, îngeri, prieteni imaginari, amintiri, depresie şi poate chiar ură; eu? eu sunt din categoria bântuiţi, dar bântuiţi de speranţă; şi asta pentru că e la fel de feroce, insistentă, imprevizibilă, de neînţeles şi autoregeneratoare ca şi oricare dintre obsesiile care trec deasupra de omul în care s-au născut. Speranţa e tot timpul acolo: îi simt respiraţia umedă în spatele gândurilor mele, e ceea ce mă face să mă trezesc după 2 sau 3 snooze-uri, să inspir aerul tare al oraşului şi să-i calc cu încredere trotuarele, să-i salut pe cei cărora le-am spus vreodată măcar un cuvânt, să tac atunci când vreau să ţip, să-mi pun încrederea în necunoscutul de lângă mine căruia îi spun prieten şi să-mi fac planuri despre marele necunoscut care ticăie nu departe de degetele de la mâna stângă, aceleaşi degete în care mă face să cred, să cred că nu mă înşeală atunci când ţin strâns mâna supremului necunoscut, al cărui bântuitor bântuie împreună cu al meu şi se ţin şi ei de mână.
Speranţa are doar două posibile efecte: împlinirea sau dezamăgirea; adică ori mă creşte ca fiinţă, ori mă doboară şi în oricare situaţie, rămâne alături de mine pentru că întotdeauna sper la mai mult decât sunt şi indiferent cât de căzută aş fi, cât timp mai sunt în viaţă mă adun şi o iau de la capăt mereu şi mereu sperând că o să fie bine: mai bine sau din nou bine.
Speranţa mă face să vreau să visez, să cred că puterea imaginaţiei mele schimbă în mod miraculos lumea şi aranjează piesele din puzzle mereu altfel dar mereu cu înţeles; şterge graniţele rigide între adevăr şi minciună, între pozitiv şi negativ, între hidos şi sublim, între real şi fantastic: amestecă tot într-un frumos nimic şi face posibil de acolo orice fel de eu, de fiecare dată o nouă eu.
N-aş putea spune ce merită sau nu să sper şi oricum nu ţine de mine să decid ce anume voi spera mâine sau peste un an sau chiar când voi scrie următoarea propoziţie; dar dacă se poate spune că a spera ceva nu va duce la dezamăgire, atunci acel ceva e însăşi speranţa: atât timp cât sper să mai sper, îmi asigur doză minimă de satisfacţie şi, implicit, de fericire, pentru că e singurul ţel pe care, fără niciun dubiu, îl voi atinge oricât de lungă sau scurtă ar fi perioada de timp pe care mi-o acord pentru asta; toate celelalte lucruri care prind contur în stânga şi în dreapta drumului pe care merg? sunt doar himere dincolo de care se deschid universuri paralele spre care mă îndrept luând de aici doar speranţa

Dureros de simplu

2008-06-20T10:24:00.000-07:00

Am mai scris eu un post despre ce înseamnă strict fiziologic, biochimic, să creşti şi ziceam şi atunci că lucrurile cele mai complicate din viaţa omului sunt, paradoxal, cele mai simple din punctul de vedere al organismului nostru. Ei bine, zilele astea am mai dat peste ceva: DUREREA. Durerea, ca şi fenomen de recepţie senzitivă este cea mai simplă posibil: cei mai nespecializaţi receptori care sunt practic peste tot, de la piele la organe interne, cu proiecţie corticală difuză, nespecifică, din nou peste tot. Este practic, dintre toate mecanismele de recepţie, cel mai primitiv, cel mai brut, cel pentru care organismul nu s-a chinuit că creeze labirinte complicate, structuri stratificate şi nici nu pare că-i pasă prea mult de unde şi cum vin senzaţiile dureroase. Privind din afară înspre ce înseamnă nocicepţia, îmi dă impresia că e un simţ marginalizat (nici măcar nu intră între cele 5 simţuri fundamentale), auxiliar, aruncat la voia întâmplării în mixtura fabuloasă de celule şi ţesuturi care suntem fiecare dintre noi.
Şi totuşi, privind durerea din prisma afectivă e cea mai de neînţeles senzaţie: te loveşte de unde nu te aştepţi, te doboară, te transformă într-o creatură instinctuală care e nevoită să se apere de ceva ce nu poate identifica precis dar despre care ştie cu siguranţă că vrea să dispară; indiferent că începe din trup sau din suflet, pune stăpânire şi pe cealaltă latură a ta; e atât de misterioasă încât nu se poate defini exact şi probabil că oricum, ar fi definiţii câţi sunt oameni.
Durerea e un fel de cenuşăreasă răzbunătoare a simţurilor: când vine, pune stăpânire pe măreţul şi fragilul edificiu uman, îşi bate joc pur şi simplu de toate procesele ideative superioare şi pune la colţ omul ca fiinţă socială, îl biciuieşte bine de tot după care se întoarce tăcută când sună miezul nopţii şi redevine simplă, dureros de simplă...

ieşire din timp

2008-06-07T11:44:00.000-07:00

Nu ştiu cum se face şi de ce, dar am perioade de câteva zile bune în care simt că nu-mi găsesc locul niciunde, cu nimeni şi parcă orice aş face simt că ar trebui să fiu altundeva făcând altceva. Eu le numesc momentele mele de ieşire din timp. Nu ştiu dacă ar trebui să mă îngrijoreze situaţia...? totuşi nu cred să fie ceva patologic. Mai mult sau mai puţin, în mai mică sau mai mare măsură, conştient sau inconştient cred că fiecare dintre noi simte asta. Pentru mine sunt momente magice, atât timp cât pot să trec de inerenta enervare care vine din faptul că de cele mai multe ori sunt ocupată cu altceva ce chiar trebuie făcut (în această dimensiune, acest timp şi spaţiu). Sunt momente în care mă lupt cu timpul însuşi, momente în care refuz să mă supun cursului firesc al vieţii şi îmi pun neuronii şi sentimentele în slujba unei trăiri cel puţin neobişnuite: cum ar fi dacă aş fi acum în secolul x în locul y facând lucrul z. Am făcut asta de mai multe ori, adică am stat pur şi simplu şi am visat cu ochii deschişi la o altă viaţă, la o altă eu lângă alţi ei, trăind un alt destin. Destinul acesta nou-nouţ, construit de mine, se rostogoleşte ca un tăvălug, prinde din mers noi şi noi destine, personaje care se aglomerează toate în povestea pe care mintea mea o ţese. La fel de uşor cum le-am construit, pot să şi destram vieţile din povestea mea şi să mă întorc la mine însămi, în carne şi oase, aici şi acum, la cea care respiră, simte, trăieşte şi, din când în când suferă. Întotdeauna mă întorc la lumea reală cu puteri noi şi cu energia şi însufleţirea oricui are un secret mare de păzit, care a descoperit o mare comoară şi ştie că se poate întoarce mereu la ea, oricând are nevoie să ţină în mâini galbenii reci şi sclipitori imaginându-şi câte ar putea face cu ei.
Nu pot să nu mă gândesc însă, acum când sunt ferm ancorată în această existenţă, că poate poveştile mele au fost cândva trăite. Sigur că probabilitatea e foarte mică dar există. Poate că undeva, cândva, cineva a populat şi însufleţit chiar acel tablou pe care eu mi l-am imaginat iar eu, prin cursul gândirii mele i-am readus pe toti la viaţă, le-am redat şansa să-şi joace rolul, le-am dat un pic din viaţa mea redusă la esenţă, la energie, golită de circumstanţele şi determinantele de care fugisem. În acele momente am rămas eu ca fiinţă umană, ca orice altă fiinţă umană, dezbrăcată de fiinţa socială.
Pe de altă parte, cum ar fi dacă cineva m-ar readuce pe mine la viaţă în acelaşi mod, imaginându-şi existenţa mea, croindu-mi povestea care deja a fost trăită. Poate că asta se întâmplă în zilele când sunt nostalgică, în zilele când mi-e dor de copilărie, când imi sun prieteni cu care nu am mai vorbit de ani de zile doar să-i întreb dacă îşi mai aduc aminte de acea zi în care... sunt într-adevăr zile în care simt că amintirile prind viaţă şi poate că asta şi fac, undeva, într-o cămăruţă ascunsă în care cineva visează cu ochii deschişi.

Concluzii patriotice

2008-05-26T13:14:00.000-07:00

Am rămas datoare de ceva vreme faţă de cei care au votat la aşa-zisul meu sondaj (n-au fost mulţi, dar au votat cu sufletul, mulţumesc pe această cale :D ).
Aşadar, rezultatele au arătat că patriotismul, cel puţin în rândul vizitatorilor acestei pagini, este mai ales un sentiment; interesant este că e şi din celelalte câte puţin, adică e şi o idee, e şi un impuls, e şi o justificare. Mie mi se pare mai ales acest aspect important: patriotismul e parte din tot, e la nivel intelectual dar şi spiritual, e o sursă de motivaţie dar şi un alibi la adăpostul unei comunităţi care te va accepta pentru că faci parte din ea. Se poate spune că patriotismul e o noţiune comodă, confortabilă, cu toate că a fi patriot poate fi extrem de inconfortabil, în funcţie de perioadele din istorie, în care trebuie să-ţi aperi ţara, să treci prin lipsuri făcând parte din ea, să fii obiectul persecuţiei pentru că aparţii ei.
Am hotărât totuşi că patriotismul este un sentiment şi cred că dintre variantele pe care le-am supus la vot, aceasta e cea mai grandioasă, cea mai impunătoare şi totodată înălţătoare; dintre toate, sentimentul e singurul cu o conotaţie pozitivă evidentă şi indiscutabilă, e singurul pe care dacă îl alegi nu poţi da greş. Aşa că sunt deschisă şi spre ipoteza că, patriotismul neînsemnând, de fapt, nimic pentru cei care au acordat un minut pentru a gândi acest cuvânt şi a-i asocia o noţiune, ei au ales varianta ,,salvatoare".

Mă aflu în faţa a două posibile explicaţii pentru rezultatul meu:
1. patriotismul e o noţiune distantă dar care oferă un oarecare confort social
2. patriotismul nu e nimic sau e prea puţin pentru a i se da atenţie

Oricare dintre afirmaţii ar fi adevărate, se vede destul de clar că patriotismul nu e în niciun caz un mod de viaţă, un scop în sine, un ţel, o dorinţă. Mai mult decât orice însă, de aici reiese o altă întrebare: de ce la noi, la români, patriotismul este doar atât cât este? Poate pentru că a fost cândva mai mult, mult mai mult, dar istoria, însăşi istoria care generează patriotism, a pedepsit aspru pe cei care au îndrăznit să-l apere la un moment dat, i-a strivit, i-a decimat iar pe cei care au tăcut şi au acceptat ca patriotismul să le fie omorât, nivelat, disecat chinuitor, bucăţică cu bucăţică, zi de zi, i-a întărâtat unii împotriva altora şi i-a transformat din naţionalişti în egocentrişti şi din patrioţi în îngâmfaţi.
România zilelor mele este o ţară atât de torsionată şi tensionată tocmai pentru că nu mai e o ţară; ea e de fapt, multe ţări mici, mai precis un număr egal cu populaţia ei; fiecare român are România lui aşa că România nu are, de fapt, niciun român.

Growing up

2008-05-08T11:59:00.000-07:00

A creşte: un pic de hormoni aici, nişte colagen dincolo, calciu, fosfat, lipide; plus un pic de chimie. Cam asta ar fi, nu? ce simplu pare şi de fapt şi este să creşti. Se întâmplă oricui, cel puţin în mod nepatologic, se întâmplă fără voia şi mai ales fără efortul nostru. Totuşi, atât de mulţi au probleme cu acest fapt de a creşte; mai bine zis au probleme cu implicaţiile sociale ale lui a creşte, adică a te maturiza. Am ales să dau titlul în engleză pentru că e mai fericit spus, sensul cuprinzând amândouă aspectele astea, aspecte care în limba noastră dragă sunt atât de bine diferenţiate. Într-un fel poate e mai bine şi mai corect să fie clar despărţite cele două sensuri, pentru că aşa şi sunt.
E tare ciudat să creşti ca şi fiinţă, ca şi trup şi totuşi să fii în dezacord sufletesc cu tine însuţi. Nici s-o iei înaninte, nici să rămâi în urmă nu e bine; cred că singurele momente din adolescenţă când eşti fericit e atunci când mergi la pas cu tine, atunci toate merg bine, te înţelegi cu toată lumea, simţi că ţi-ai găsit locul; bineînţeles, starea asta nu durează poate mai mult de o zi sau chiar câteva ore şi iar unul dintre cei doi (trup şi suflet) încearcă să câştige. Din acest punct de vedere, maturitatea ar fi echilibrul constant dintre funcţiile fiziologice şi cele spirituale, acea homeostazie a omului care, în armonie cu sine poate performa, atât social cât şi strict organic, la cote maxime.
Eu văd aici două implicaţii interesante. Odată ar fi aceea că, atunci când funcţiile trupului încep să se modifice, lucru inevitabil deocamdată şi dovedit nu doar intuitiv ci şi la nivel celular şi molecular, atunci şi structura cea mai intimă a personalităţii începe să se altereze şi să se prefacă; şi aşa şi este, zicalele cu şi despre bătrâni arătând tocmai asta. Cea de-a doua însă presupune faptul că, încercând să ne schimbăm felul de a fi, urmând modele culturale şi comportamentale, ascultând de norme şi raportându-ne la anumite valori, ne modificăm inevitabil şi structura palpabilă, ne influenţăm funcţia şi alcătuirea peopriului trup. Asta ar fi într-adevăr o perspectivă interesantă dar rămâne de văzut când şi cum (dacă vreodată) se va găsi acea cale metabolică de la suflet la celulă, acele enzime care catalizează paşii de la gând la hormon, de la râs la glucoză sau de la plâns la lacrimă, cu toate că ,,ştim" că ele sunt, cumva, legate. Perspectiva asta a fost şi este intens explorată în alte culturi decât a noastră (adică europeană), religiile orientale fiind experte în tehnici, ritualuri şi mituri de metamorfozare, reîncarnare, transcendenţă, Zen şi alte asemenea care pentru noi rămân într-o aură de mister şi misticism.
Nu ştiu dacă cred cu adevărat că sufletul îmi poate schimba trupul, dar cred că ele nu sunt pe aceeaşi treaptă de forţă vitală, de energie, de grad de imortalitate, dacă se poate spune aşa; nu cred că trupul meu poate fi veşnic pentru că ştiu că nu e aşa şi mai cred că sufletul este, sau cel puţin o parte din el, esenţa lui, poate trăi, într-o formă sau alta, dincolo de timp: e o speranţă necesară rasei umane, cel puţin acelei părţi din ea în mijlocul căreia m-am născut şi trăiesc încă; mai cred în schimb că dacă trăieşti ca şi cum orice faci, orice simţi, orice gândeşti se vede în lumea reală, se materializează, devine palpabil, atunci trăieşti mai frumos, mai adevârat, mai deplin.
Chiar dacă e doar puţină chimie, e tare greu să creşti; şi parcă orice se spune că e DOAR puţină chimie sunt, de fapt, cele mai complicate procese prin care un om poate trece.

povestea cuvântului

2008-05-05T16:19:00.000-07:00

Oamenii au vorbit cu mult timp înainte să scrie. Cu cât timp exact înainte nu se ştie pentru că n-a scris nimeni niciunde iar când a vrut cineva să facă asta, deja trecuse muuult prea mult timp de-atunci ca să-şi mai amintească cineva cu precizie. Probabil că atunci, când s-a încercat descoperirea datei când oamenii au început să vorbească s-a inventat zicala: a fost odată ca niciodată şi totuşi ce trist că despre cel mai mare eveniment din istorie nu ştim mai nimic, adică ştim la fel de multe ca şi despre Feţi Frumoşi, Ilene Cosânzene şi Greuceni; civilizaţia omenească e ca un părinte uituc care nu mai ştie când iubitul său copil, unicul său copil, a spus primul cuvânt. Şi care o fi fost cuvântul acela, sau mai bine zis la ce se referea? probabil era extrem de scurt, de neînţeles azi; putem considera că a fost primul sunet ,,cu adresă", prima verbalizare a senzaţiei corticale pe care un obiect o produce, primul ecou al unui gând uman dar nu vom şti niciodată ce anume a fost, ce anume a aprins scânteia sinaptică a omului primitiv; cu siguranţă am fi uimiţi, cu siguranţă am zice că e ciudat, cu siguranţă ne-ar înflori un surâs în colţul gurii şi poate un gând de compătimire pentru sărmanul acela care stătea în caverna lui şi nu cunoştea civilizaţia dar, acel prim cuvânt poate fi cheia minţii noastre de azi, poate fi ceea ce, abscons, încă e cremenele şi amnarul materiei noastre cenuşii, poate da semnificaţia tainică a gândului de azi; acel cuvânt, cel mai vechi cuvânt din lume, îl rostim şi azi, mai bine zis îl gândim şi azi dar îl rostim în milioane de feluri, îl folosim şi azi pentru a ne transmite unii altora ceva, acelaşi ceva ca şi acum mult, mult timp.
Sărmanul om primitiv, ce ştia el despre ce va declanşa atunci când a deschis gura şi a rostit primordialul cuvânt?
şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus poveste-aşa

societatea: oglindă sau cioburi?

2008-05-03T04:54:00.000-07:00

Ma preocupa mult in ultimul timp modul in care oamenii se raporteaza la comunitatea lor, implicit la o tara (de aici si intrebarea...)
Sunt atat de multi care par sa nu aiba niciun simt de apartenenta la vreun stat sau la vreun grup de oameni macar si, desigur, nici la regulile si valorile care deriva din acele comunitati. Cu toate astea, traiesc, muncesc, consuma, voteaza si sunt numarati in randul acelei comunitati in spatiul geografic al careia s-au nimerit sa se afle in acel moment. Categoria asta nu are varietati; e absolut uniforma si dominata de indiferenta. Oamenii din ea formeaza marea masa a oricarei populatii, acei oameni care traiesc din inertie, comit automatisme pe care nu se straduiesc sa le inteleaga si cei mai multi au impresia ca, in fapt, sunt buni patrioti. Lumea lor e o lume paralela, identica in aparenta cu cea reala dar in totalitate bidimensionala. Nimic din ceea ce ii inconjoara nu e palpabil deci nu ii poate atinge sau rani. Ei nu sunt constienti de starea de letargie sociala in care se complac si au nevoie de evenimente majore care sa sparga vitraliile cu icoane de lume prin care se uita. Acesti oameni traiesc drame majore cand se cere sa lupte pentru patrie, spre exemplu. Vor merge pe front, vor lua arma in mana, poate chiar vor omori in numele asa-zisei patrii dar cand le moare cineva drag, cand sunt ei insisi raniti sunt primii care devin spioni sau dezertori, in functie de siretenie.
La cealalta extrema sunt cei care isi gasesc toata energia, ratiunea, menirea si totodata protectia in comunitate. Aici categoriile variaza enorm de la huligani la nationalisti, de la clerici la criminali, de la politicieni la academicieni. Sunt toti cei care, intr-o forma sau alta, se identifica macar cu o parte a ceea ce inseamna comunitatea lor: traditie, religie, cultura, economie... Sigur ca pot fi buni si rai, pot distruge sau construi lumea in care traiesc dar actiunea lor concomitenta transforma ceva in acea comunitate. Ei sunt, in fapt, evolutia sau mai bine zis motoarele evolutiei. Pe acesti oameni, situatiile extreme precum exemplul razboiului, ii sensibilizeaza profund; se trezeste in ei un instinct fenomenal de apartenenta si aparare care le permite sa stearga denivelarile dintre categoriile sociale prebelice, sa accepte cu mandrie chiar o uniforma si un plan de actiune, sa colaboreze cu fosti inamici din vechile ,,razboaie cotidiene" si sa se bucure cu inocenta de fiecare obuz care isi atinge tinta, sa planga cu lacrimi de copil cu fiecare camarad pierdut.

In ce categorie sunt eu? evident in cea de-a doua, pentru simplul fapt ca scriu blogul asta si pun intrebarea de alaturi dar cat de departe sunt in stare sa merg, nu in situatii limita, ci in fiecare zi, in raportarea mea la comunitate si implicit la tara, trebuie inca sa descopar.

Născută din Nămeţi

2008-01-04T14:00:00.000-08:00

Lumina lunii e mai dură când ninge
Aşa, reflectată pe miile de faţete ale tuturor
cristalelor din miliardele de fulgi ce cad cu viteză
ameţitoare, e orbitoare şi întunericul îmi pare
mai dens.

Întră, să te pot vedea mai bine
Să-ţi pot distinge albul de negru şi să-ţi încălzeşti griul
pe perna mea, ca să te mai pot visa,
măcar până la
echinocţiu

schimbări necesare, sau...?

2007-11-23T19:38:00.000-08:00

De multe ori mă întreb când e cazul să schimb ceva în viaţa mea. De obicei mi se întâmplă asta atunci când nu sunt multumită, fericită sau împlinită, când vreau să fac fie mai multe, fie mai puţine. Dar e oare momentul să fac o schimbare, sau e doar nesiguranţa unei tranziţii date de alte schimbări, decizii anterioare şi care abia acum îşi fac efectul? Dacă alegând mereu alte şi alte căi, fără să am răbdarea necesară să le văd împlinite nu intru oare într-un cerc vicios din care nu rezultă decât frustrare?

Dacă ar fi să schimb acum ceva, aş schimba chiar asta, adică să pot avea mai multă răbdare cu mine însămi, pentru că o am cu oricine altcineva. Pentru toţi ceilalţi arăt nesfârşită toleranţă la greşeli, dar pe ale mele le pedepsesc aspru şi prompt. Poate dacă aş deplasa puţin echilibrul, adică aş fi mai răbdătoare cu mine şi mai aspră cu ceilalţi aş avea şi eu ceva de câştigat pe termen lung şi poate aş ajunge într-un final fericit, să fiu mulţumită de mine însămi în mai multe aspecte ale vieţii mele decât cele în care sunt nefericită...

Aşa că dacă am înţeles ceva azi, a fost că în mijlocul frustrării celei mai mari te poţi gândi că dacă aştepţi puţin se aşează ceaţa nesiguranţei şi dacă trece un pic de timp, poate am să văd mai clar exact ce trebuie schimbat pentru a susţine ceea ce mergea bine.

în tăcere

2007-11-11T20:07:00.000-08:00

Am dat azi peste niste versuri de Tagore care m-au facut sa-mi dau seama de un lucru foarte trist. Si anume ca unii oameni sunt condamnati să-şi audă mereu rostit numele, alţii să rostească numele altora la nesfârşit iar unii, cei mai puţini dar şi cei mai nefericiţi, să trăiască în tăcere, într-un continuu strigăt mut. Şi am înţeles că şi eu strig de mult, urlu, mă zbat, dar nu pot să-mi mişc buzele. Te chem în tăcere parcă de-o viaţă şi parcă de-o eternitate nu m-auzi....

,,Îţi voi rosti numele, în singurătate, aşezat în mijlocul
umbrelor
tăcutelor mele gânduri.
Îl voi rosti fără cuvânt, îl voi rosti fără rost."
(Rabindranath Tagore, LXXXII)

fascinaţia autoamăgirii

2007-11-09T19:10:00.000-08:00

De prea multe ori aleg să nu văd un anumit lucru, aleg să ignor anumite persoane, aleg să nu înţeleg un lucru sau să-l consider ca fiind inferior sau superior altuia şi de cele mai multe ori, alegerile le fac inconştient, ca şi cum nu m-aş feri neapărat de acel lucru sau concept ci, printr-o înţelegere a efectului pe care acel lucru îl va avea odată perceput, evit acest rezultat. Cum reuşesc să fac asta e un lucru uimitor şi incomprehensibil. Şi nu pot să nu mă întreb cum ar fi dacă nu aş mai face asta, dacă în permanenţă aş fi conştientă, şi aş acţiona în consecinţă, de tot ceea ce mă înconjoară. Ar fi mai bine sau nu? Probabil nu voi şti niciodată. Aşa că am să continuu să mă amăgesc că anumite lucruri nu există, când, de fapt, eu le fac să nu existe, refuzându-le un loc în spaţiul meu de conştienţă.

toamna inimii mele

2007-11-03T17:04:00.000-07:00

Când lumea zice că e deja noiembrie, când se aşteaptă ploi care să putrezească frunzele verii trecute, când soarele e mai somnoros ca niciodată, pe mine mă încearcă sentimente de toamnă. Nu le-aş numi astenie, nici depresie, nevroză sau spleen.... sunt doar emoţii de toamnă, care revin fără excepţie la fiecare început de lună a 11-a, cea mai ingrată lună a calendarului, umbrită de măreţia lui 12 care-i urmează.
În fiecare an trăirile revin cu acelaşi substrat dar cu o cu totul altă faţă. Anul ăsta simt că VREAU: două braţe calde care să mă apere de timpul mult prea dur, mai mult curaj să spun NU, mai puţină plăcere în a spune DA, să îmbătrânesc frumos şi demn, să mor exact atunci când nimeni nu va mai depinde de mine şi eu de nimeni, puterea de a alege să fiu ignorantă atunci când e nevoie, înţelepciunea de a uita şi răbdarea de a învăţa. Adică, în fiecare noiembrie îmi vine să-mi schimb viaţa şi fiecare decembrie mă găseşte mereu la fel.....

letting go (plăcerea abisului)

2007-10-29T20:37:00.000-07:00

De ce nu pot să ies din prăpastia în care mă aflu? De ce aleg să nu mai lupt, de ce mă las pradă întunericului de sub mine, de ce lumina de sus mi se pare prea departe, de ce nu găsesc sprijin pe peretele rece şi abrupt, de ce nu mă strigă cineva de-acolo, de sus, de ce mi se pare mai simplu să-mi dau drumul şi să o iau de la capăt deşi ştiu cât de mult mă doare căderea, de ce îmi place mai mult suferinţa de-acolo, de jos, pe care o cunosc, decât speranţa pe care mi-o dă marginea abisului în care mă aflu şi în care mă întorc iar şi iar şi iar....
De prea multe ori cei din jur îmi sapă prăpăstii în care eu cad şi din care nu mai vreau să ies, din care încerc să ies.... până când îmi dau seama că dincolo de o prăpastie se află alta şi alta şi alta.... şi dacă, într-un final, mi-aş face curaj să ies din fiecare, meticulos, pe rând, nu aş mai avea nimic. De fapt, viaţa mea e un abis mare, rece, din care nimeni nu mă vrea ieşită, nici măcar eu....