Lumina lunii e mai dură când ninge
Aşa, reflectată pe miile de faţete ale tuturor
cristalelor din miliardele de fulgi ce cad cu viteză
ameţitoare, e orbitoare şi întunericul îmi pare
mai dens.
Întră, să te pot vedea mai bine
Să-ţi pot distinge albul de negru şi să-ţi încălzeşti griul
pe perna mea, ca să te mai pot visa,
măcar până la
echinocţiu
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
3 comments:
În Noaptea Noptilor, stiu ,ca daca vei veni,
Caldura-ti Rosie - în trup si suflet as putea simti,
Curat si palid si chiar si vinovat - n-as mai putea fugi...
Sfidare adusa Toamnei, si Sferei cuprinsa între Echinoctii.
Admirator al spiritului creator feminin
după aşa un comment nu poate veni decât no comment :)
totuşi trebuie să spun mulţumesc de admiraţie şi foarte frumoase versuri
seamana mult prea multe versurile voastre!!!!!
mi-e chiar frica de cat de mult!!
Post a Comment